Instrucţiunea calculatorului reprezintă un şir de cifre binare prin care procesorului i se indică operaţia de executat şi amplasamantul (locul) operanzilor.

      Instrucţiunile alcătuiesc un program. Indiferent de limbajul de programare utilizat, instrucţiunile unui program trebuie aduse, printr-un set de transformări succesive, pînă la nivelul unui set de comenzi elementare care pot fi executate de sistemul de calcul şi care formează setul de instrucţiuni al calculatorului. Aceste instrucţiuni aparţin unui limbaj intern, propriu fiecărui sistem de calcul. Limbajul se numeşte limbaj-maşină. Limbajul-maşină cuprinde un set restrâns de instrucţiuni elementare de forma unor coduri binare de lungime dată.

     Componenţa sistemului de calcul care realizează executarea instrucţiunilor este unitatea centrală de prelucrare. (UCP).Pentru aceasta, unitatea centrală de prelucrare trebuie să poată efectua următoarele funcţii:

1.citirea şi scrierea informaţiilor în memoria internă (MI);

2.recunoaşterea şi executarea instrucţiunilor-maşină;

3.transmiterea de comenzi celorlalte componente ale sistemului de calcul, realizând astfel coordonarea funcţionării sistemului de calcul.

     Formatul instrucţiunilor specifică numărul de cuvinte de memorie utilizate pentru codificarea fiecărui tip de instrucţiune şi semnificaţia câmpurilor care formează instrucţiunea.

Formatul folosit se stabileşte în faza de proiectare a maşinii, atunci când se proiectează setul de instrucţiuni-maşină. 

    În general o instrucţiune-maşină trebuie să cuprindă două câmpuri:
- codul operaţiei, adică operaţia ce trebuie efectuată (operaţie aritmetică, logică);
- zona de adrese, care trebuie să cuprindă la rândul ei un număr de adrese pentru·         operanzi, o adresă pentru rezultat şi adresa instrucţiunii care urmează.

     Pentru reducerea lungimii instrucţiunilor-maşină s-au stabilit convenţii de reprezentare a unei instrucţiuni.

     Cu cât o instrucţiune se compune din mai multe micro-operaţii, cu atât durata ei de execuţie creşte.
       Timpul total pentru execuţia instrucţiunii se numeşte ciclu-instrucţiune şi se măsoară tot în impulsuri de tact.

     Pentru a reduce timpul de execuţie al unei instrucţiuni se poate recurge la executarea concurentă a mai multor micro-operaţii.